Și (unii) atei cred în rai

Sună paradoxal, nu? Aparent, ateii nu cred în Dumnezeu, nu cred în vreo învățătură divină, refuză să conceapă că există o luptă între bine și rău, o moralitate obiectivă, mântuire și susțin cu tărie că nu există păcate. Pe scurt, sunt materialiști.

Cât de departe de adevăr poate fi, pentru unii atei, această afirmație. Și istoria ne oferă multe dovezi concrete pentru această afirmație. O asemenea dovadă a fost amintită luna trecută pe data de 7 noiembrie, în centenarul Revoluției din Octombrie (nu e greșeală editorială, doar că, în o sută de ani, se pot schimba până și calendarele).

Atunci, în numele zeului numit progres inevitabil al istoriei, bolșevicii au preluat puterea în Rusia, transformând-o într-o nouă țară, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Ce ne învață această zeitate? Ea ne învață doctrina materialismului dialectic. Conform acesteia, lupta de clasă, războiul dintre proletarul asuprit și burghezul asupritor, este motorul istoriei.

Întrebarea care reiese logic este cum putem noi, ca oameni, să creăm astăzi paradisul de mâine? Cum putem să forțăm ca istoria să progreseze mai rapid, mai eficient, folosind experiența trecutului? Astfel, se crează și o moralitate extrem de rigidă. Strivirea burghezului, pentru binele umanității, este considerat binele suprem. Orice fel de milă pentru exploatator devine un păcat de moarte. Cei care respectă această regulă sunt numiți drept-credincioși sau tovarăși, iar cei care o încalcă sunt numiți elemente dușmănoase, reacționare (doar se opun progresului istoriei și vor să întoarcă omenirea într-o perioadă din trecutul ei), imperialiși (lista poate continua și este într-o continuă extindere, chiar și în ziua de astăzi).

Mânturia acestor războinici ai luminii răsărite de la est vine din crearea omului nou cu ajutorul statului nou. Pentru aceasta, un grup de mari preoți se asigură că învățăturile sfinților luptei de clasă. Orice erezie de la învățăturile acestora (orice fel de deviaționism) este pedepsită exemplar, pentru a evita căderile în păcat. Icoanele sfinților sunt adorate iar scrierile acestora sunt literă de lege, fiind materie de studiu obligatorie pentru toată lumea.

Ce rezultate a avut această luptă? Ca orice încercare umană de a implementa raiul pe pământ, de la dezastruos în sus. Au existat aproximativ un milion de victime pentru fiecare an de la anul 0 al revoluției până în prezent. Păstrați un moment de liniște pentru a realiza cât înseamnă un milion de victime, apoi încercați să numărați până la o sută. Și acestea sunt doar victimele directe, fără a lua în considerare pe cei uciși de cei care, în lupta cu această eroare, au ales să o imite fidel în aproape toate aspectele. Cam mulți oameni, nu-i așa? Dar acesta este rezultatul de fiecare dată când, de dragul umanității, suntem dispuși să călcăm în picioare toți oamenii.

Chiar dacă marele URSS a căzut înainte ca mulți tineri să se fi născut, lupta internațională pentru pace și dreptate socială continuă sub noi forme. Noi obstacole pentru progresul istoriei sunt descoperite zilnic, noi dușmani ai poporului sunt expuși, noi potențiale victime sunt adăugate la listă. Pe scurt, avem toate șansele să repetăm cu brio cruzimea și crimele secolului trecut.

Ce antidot avem la această boală? Peste câteva zile, sărbătorim Nașterea Mântuitorului. Acesta nu a venit să aducă raiul pe pământ, ci să conducă fiecare om spre Paradis. Nu a venit pentru a stârpi elementele dușmănoase, ci pentru a îi converti, nu prin forța gulagului și a reeducării, ci prin puterea iubirii. Pentru noi, Mântuitorul trebuie să fie sursa originală a Credinței, a Carității și a Speranței. Numai așa putem să avem o șansă de a evita greșelile trecutului.

Rafael Emanuel Ropotă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *