4 întrebări care se aplică pentru teatru și Cristos

„ Între teatru și comorile lumii, aș alege teatrul.” — Maria Filotti

  ‘’și pentru că artiștii sunt pe jos, singuri pe lume, ei se preumblă într-un univers al lor. Poate că oricine și-ar dori să fie ca ei, deși, nu poate, pentru că ei au un anumit sânge, nu ca regii, albastru, ci mai bogat decât aceștia, au viața in viață, au viața în sânge. ,, asta mi-a venit în minte în momentul în care urmăream Gala Premiilor Oscar. Defapt, asta face teatrul, asemenea unei persoane, unui prieten, lasă o amprentă asupra ta, mai mult ca sigur, te transformă, te schimbă, te cheamă și te conduce în direcții nebănuite.

Când am început pregătirea pentru admiterea la actorie din cadrul Universității Naționale de Artă teatrală și Cinematografie, actorul care mă ajuta m-a întrebat ce pot oferi eu TEATRULUI, întrebare care m-a pus într-o dificultate nefirească. Nu știam răspunsul. Și când credeam că știu totul despre ,,scândură’’, apare omul ăsta care mă doboară într-o secundă. Și continuă, : Tu ești un copil care bate la poarta Teatrului, el îți deschide. Și tu ce faci? Îi spui că nu știi de ce ai venit la el? Ce faci în el, pentru el, cu el ?! Într-adevăr, nu văzusem niciodată lucrurile din perspectiva asta, știam doar că vreau să fac actorie, asta mi-am dorit dintotdeauna, dar nu conștientizasem niciodată importanța motivului pentru care vreau acest lucru. Bineînțeles că a urmat o introspecție acută, perioadă în care m-am redescoperit pe mine. Același Radu, dar cu alte puteri, gânduri, trăiri. Am scos la iveală din mine o forță specială care m-a ajutat să înțeleg pentru ce și de ce sunt eu în fața teatrului, și-l rog să îmi dăruiască și mie puțin din bucuria existenței prin el. Nu o să spun ce am simțit sau motivele mele, pentru că astea depind de la o persoană la alta. Cert este că, e un exercițiu necesar nu doar pentru cei care vor să dea la universitatea asta, ci și pentru actorii deja cu experință, ca să nu poată uita niciodată de slujirea corectă a acestei profesii.

Citind toată istorisirea de sus vă gândiți, totuși de ce apare acest articol pe o paginӑ creştinӑ sau poate, ce relevanță are titlul. Pentru că am aplicat exact aceeași tactică cu Dumnezeu, doar că, cu el a fost mai ușor pentru că este viu și a putut să-mi răspundă direct; dacă la teatru a trebuit să fac o căutare și totodată, o descoperire de sine, cu Cristos, lucrurile au stat un pic diferit. Mi-am spus că eu sunt un copil care bate la poarta Lui și că nu știu de ce vin la el, de ce bat, ce caut acolo. L-am rugat să mă ajute să descoper DE CE. Iar aici s-a întamplat fabulosul. Nu a fost nevoie de un de ce. Ba mai mult, am descoperit că Dumnezeu, după părerea mea, nu are nevoie de motive, de răspunsuri exacte, el știe deja ,,de ce’’. El este tot, iar pentru a înțelege asta chiar mi-a trebuit ceva, nu există nimic, absolut nimic în afara Lui. Și atunci nu e normal ca întrebarea mea să fie greșită?! Ba da, cu siguranță era greșită, dar lucrul înbucurător este că prin greșeala asta, am realizat și descoperit raportul, sau mai bine zis, relația mea cu Dumnezeu. Nu spun că pe parcursul vieții nu I-am mai simțit prezența, pentru că asta ar înseamna să mint, însă în acel moment L-am simțit aproape ,,aici la fereastră, vie, protectoare, atentă, aşa de atentă, încât dacă a-şi striga mi se pare că m’ar auzi.’’ așa cum vorbea și personajul Miroiu despre steaua lui în -Steaua fără nume- de Mihail Sebastian. Pe Dumnezeu trebuie doar să-l rogi să vină, și-n a doua secundă e lângă tine, mă rog, metaforic spus, pentru că el oricum e deja lângă tine. Trebuie să te lași cuprins de El, iar prin asta vreau să spun, cu totul( în mila LUI, în voia Lui, în iertarea Lui, și poate cel mai important, în iubirea Lui).

Dar, după cum spuneam în povestioara mea, pe lângă ,, de ce?’’, mai erau și alte întrebări, acestea din urmă rămânând valabile și în discuția cu Dumnezeu. Este vorba despre -Ce faci în el, pentru el, cu el ?! Iar cu asta as vrea sa inchei acest articol. Cum spuneam și în discuția anterioară, răspunsurile sunt mult prea personal pentru a le discuta aici, însă vă provoc pe voi, toți cei care citiți aceste rânduri să faceți o călătorie interioară și să vă răspundeți acestui lucru: Prin Cristos, În Cristos și Cu Cristos. Ce facem cu Cristosul din viața noastră?

Bunea Radu-Iulian

2 thoughts on “4 întrebări care se aplică pentru teatru și Cristos

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *