August 19, 2019

Planul educațional

Planul educațional/ catehetic este definit de transmiterea educației creștine către membrii comunității. Această educație poate lua mai multe forme, de la sfatul pe care i-l poți da unui prieten, până la mesajul întregii creștinătăți, expus duminica în biserică de către preoți. Principalul mod prin care acest plan este abordat în cadrul grupului parohial de tineri este prin întâlnirea săptămânală, cateheza.

     Cateheza este o educare a credinței, care cuprinde în mod deosebit o învățătură a doctrinei creștine, cu scopul de a iniția la plinătatea vieții creștine.

     În grupul tău parohial, poți urmări planul educațional prin:

  • Cateheze;
  • Dezbateri;
  • Conferințe.

  ! Sugestie:   Uneori, poți propune ca aceste întâlniri să aibă loc între tineri și alți membri ai parohiei (adulți, bătrâni sau copii), participând la activități precum lectio divina, cateheze comune cu cei mici, sau campusurile de vară.

Unele cateheze pot fi înlocuite cu prezentări ale unor invitați, cateheze comune cu alte grupuri, sau activități din celelalte planuri.

  • De ce este importantă cateheza?

Principala activitate care unește, ca scop, grupul este participarea la cateheza săptămânală. Aici se dezbat teme specifice (curiozități, nelămuriri, aprofundări) și se creează legături între membri (prin învățare și joc).

  • Care este structura unei cateheze?

Cateheza urmărește o temă și un scop clar (ex: aprofundarea unui subiect din Evanghelie/viața cotidiană/film educativ). Pentru a însufleți și a orienta întâlnirea se pot folosi diverse tehnici de comunicare (întrebări, gesturi etc).

Pasul 1:     INIȚIEREA

Întrebări de descoperire a temei și de a incitare la discuție (întrebări deschise, care oferă răspunsuri ample: „Despre ce a fost vorba la…?”; „Ce ați observat la…?” “La ce vă gândiți când…?” și întrebări impersonale: “Ce crede lumea în general despre…?”).

Pasul 2:    DESFĂȘURAREA

Întrebările urmăresc subiectul principal, încurajează dialogul și ajută la înțelegerea meditației (se pot folosi și întrebări închise, la care se răspunde cu “Da” sau “Nu”, atunci când discutăm opinii, însă întrebările deschise sunt cele care dau continuitate și evită monotonia discuției. De la întrebările impersonale, putem trece la cele personale: “Ce crezi tu despre…?”; întrebările de animare se clădesc unele pe altele în mod logic și urmăresc parcursul învățăturii.)

Pasul 3:    ÎNCHEIEREA

Întrebări deschise de concluzie: “La ce ne folosește meditația de azi?” Cu ce rămânem?” etc.

  • Cum coordonez o discuție?
  • Pregătesc o schemă precisă (Care este subiectul discuției? Care este obiectivul? Folosesc întrebări precise pentru situațiile problematice.)
  • Aplic o tehnică adecvată (anunț tema și obiectivul; stabilesc timpul și “regulile jocului”; iau notițe; stimulez răspunsuri; recunosc aportul fiecăruia; susțin și încurajez)
  • Închei cu concluzii practice (subliniez argumentele deosebite;

notez problemele nerezolvate; demonstrez cum concluziile pot influența comportamentul tuturor).

  • Ce rol are animatorul?
  • Formulează problemele;
  • Controlează intervențiile;
  • Stimulează sau întrerupe (după caz);
  • Readuce discuția la subiect dacă se deviază;
  • Concluzionează ideile tuturor.
  • Cum comunic eficient?
  • Îi accept pe ceilalți și nu am prejudecăți;
  • Înving egoismul și ascult activ*;
  • Accept greșelile celorlalți și pe ale mele;
  • Sunt dispus să mă schimb (eu și ideile mele).