La Întâlnirea Mondială a Tineretului din Portugalia (26.07 – 6.08.2023) se putea participa, fie ca pelerin, fie ca voluntar. În continuare dorim să vă oferim mărturia inedită a unei tinere din România care a participat din postura de voluntar. Ea se numește Alexandra Dobrescu, este din București și ne va povesti cum a trăit experiența ca voluntar la Lisabona.
„Îmi doream foarte mult ca activitatea mea de voluntar la JMJ Lisabona 2023 să rămână sub ”acoperișul” anonimatului, tocmai pentru a-L lăsa pe Dumnezeu să lucreze în liniște prin mine. Schimbând perspectiva, îți voi împărtăși mărturia mea și aș dori să știi, încă de la început, că aceste rânduri sunt rezultatul unei multitudini de factori care m-au ajutat și inspirat să trăiesc această experiență.
Cu 12 ani în urmă, fiind integrată în grupul de tineri al fraților din Comunitatea ”Sf. Ioan”, am avut contextul potrivit pentru a merge ca pelerin la JMJ Madrid, în anul 2011. Principalii actori și susținători, cărora le mulțumesc, sunt părinții mei care au avut la rândul lor experiența JMJ Częstochowa, din anul 1991; atunci ei au considerat că ar fi importantă și pentru mine; și a fost! Prin aceasta, părinții mei, ”rădăcinile” mele, m-au ajutat să îmi lărgesc orizontul și, astfel, au contribuit decisiv la viața mea spirituală și, mai mult, au dat un start celei profesionale. În inima mea a rămas vie dorința de a explora și cunoaște lumea atât științific cât și uman. În memoria mea vizuală a rămas activă imaginea unei voluntare de la sala de sport din Madrid, unde eram cazați, și care ne-a ajutat pe parcursul tuturor zilelor petrecute acolo: cum să ne deplasăm cu metroul, cum putem folosi produsele de curățenie, cum să ne securizăm lucrurile, iar lista poate continua…
De asemenea, orele de geografie m-au făcut să admir curajul exploratorilor portughezi și să am o afinitate pentru relieful orașului care urma să găzduiască JMJ 2023. Odată cu desemnarea Lisabonei drept gazdă a următoarei Întâlniri Mondiale a Tinerilor, în inima și mintea mea s-a conturat o busolă. Direcția pe care aceasta mi-o indica era cea în care simțeam că mă pot implica mai mult decât în experiența precedentă.
Așadar, am petrecut o jumătate de an înaintea evenimentului propriu-zis, pentru a aplica și urma cursurile și testele care contribuiau la formarea de voluntar. „În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ținutul muntos, într-o cetate a lui Iuda” (Lc 1,39), sunt cuvintele care rezumă atât de frumos și concis misiunea pe care am simțit că o am și care mi-a fost hrană spirituală. Mă simt onorată și bucuroasă pentru că am fost repartizată în echipa responsabilă de securitatea evenimentelor centrale, cele din parcul ”Eduardo VII” și ”Parque Tejo”. Cu o săptămâna înainte, am participat și la cursurile fizice care au pus accentul pe a fi adaptabili, atenți și a prevedea posibilele incidente. Totodată mi-am cunoscut echipa și m-am familiarizat cu orașul și împrejurimile. Mai mult decât atât, am vizitat Gramas Solidárias în Alcobaça pentru Missionary Gesture, cu intenția de a-L aduce pe Cristos tuturor celor care nu ar fi putut ajunge fizic la Lisabona și de a-i purta cu noi în acest eveniment, printr-un schimb de brățări cu numele persoanelor în vârstă și al voluntarilor. În timpul petrecut cu aceste persoane ne-am rugat și am luat prânzul împreună, am simțit că ar trebui ca tineri să dăm și mai mult din energia noastră și să ne construim o viață fericită și împlinită. Pot spune acum că, oferind celor din jur am avut și mai multă motivație pozitivă pentru săptămâna următoare.
De îndată ce pelerinii au ajuns în Lisabona, dinamica acestuia s-a schimbat, iar activitatea de voluntariat propriu-zisă, a căpătat o nuanță mult mai serioasă. Împreună cu echipa mea, am coordonat accesul pelerinilor la evenimente, evitând crearea de aglomerări de grupuri, verificând participanții și observând persoanele neautorizate. În ziua în care a fost prevăzut evenimentul primirii Sfântului Părinte Papa Francisc, munca de voluntar a fost foarte solicitantă, însă desfășurată cu succes. Eforturile mi-au fost recompensate în următoarea zi cu o promovare la o poartă unde am putut observa persoane importante, invitate special la evenimentul – rugăciune Calea Sfintei Cruci.
În Parcul Tejo, am ajutat împreună cu ceilalți colegi voluntari să se identifice posibilele persoane care au leșinat din cauza căldurii și a epuizării, iar în timpul nopții am supravegheat o cale de acces care ducea spre zona principală a parcului.
Am activat și în diferite grupulețe de voluntari care s-au ocupat de cazare; în interiorul lor mi-am creat noi prietenii autentice, cum a fost, de exemplu, cu voluntari români cărora le sunt recunoscătoare pentru deschiderea lor, unitatea și umorul pe care mi l-au arătat. Această experiență m-a împlinit prin emoția trăită, mi-a lăsat o amprentă de liniște și de mulțumire în inimă, astfel încât am urmat acea ”busolă”, m-am ridicat și m-am dus în grabă în orașul Fatima, locul în care Sfânta Fecioară Maria s-a arătat celor trei copilași Francisc, Iacinta și Lucia!”
CDPT
