Principalul mod prin care acest plan este abordat în cadrul grupului parohial de tineri este prin întâlnirea săptămânală, cateheza. Cateheza este o educare a credinței, care cuprinde în mod deosebit o învățătură a doctrinei creștine, cu scopul de a iniția la plinătatea vieții creștine.

De ce este importantă cateheza?

Principala activitate care unește, ca scop, grupul este participarea la cateheza care poate fi fie săptămânală, fie lunară, lăsând loc în fiecare weekend activităților și din celelalte trei planuri pastorale („Liturgic”, „Caritabil” sau „Cultural-Recreativ”). Aici se dezbat teme specifice (curiozități, nelămuriri, aprofundări) și se creează legături între membri (prin învățare și joc).

Care este structura unei cateheze?

Cateheza urmărește o temă și un scop clar (ex: aprofundarea unui subiect din Evanghelie/viața cotidiană/film educativ). Pentru a însufleți și a orienta întâlnirea se pot folosi diverse tehnici de comunicare (întrebări, gesturi etc).

Pasul 1: INIȚIEREA - Întrebări de descoperire a temei și de a incitare la discuție (întrebări deschise, care oferă răspunsuri ample: „Despre ce a fost vorba la…?”; „Ce ați observat la…?” “La ce vă gândiți când…?” și întrebări impersonale: “Ce crede lumea în general despre…?”).

Pasul 2: DESFĂȘURAREA - Întrebările urmăresc subiectul principal, încurajează dialogul și ajută la înțelegerea meditației (se pot folosi și întrebări închise, la care se răspunde cu “Da” sau “Nu”, atunci când discutăm opinii, însă întrebările deschise sunt cele care dau continuitate și evită monotonia discuției. De la întrebările impersonale, putem trece la cele personale: “Ce crezi tu despre…?”; întrebările de animare se clădesc unele pe altele în mod logic și urmăresc parcursul învățăturii.)

Pasul 3: ÎNCHEIEREA - Întrebări deschise de concluzie: “La ce ne folosește meditația de azi?” Cu ce rămânem?” etc.

Cum se poate coordona o discuție?

Se pregătește o schemă precisă care să aibă în vedere următoarele puncte: care este subiectul discuției? care este obiectivul? Folosesc întrebări precise pentru situațiile problematice;
Se aplică o tehnică adecvată: se anunță tema și obiectivul; se stabilește timpul și “regulile jocului”; se poate lua notițe; se stimulează răspunsuri; se recunoaște aportul fiecăruia; se susține și încurajează;
Se încheie cu concluzii practice: se poate sublinia argumentele deosebite; se notează problemele nerezolvate; se demonstrează cum concluziile pot influența comportamentul tuturor.

Ce rol are animatorul?

Un animator trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:

Formulează problemele;
Controlează intervențiile;
Stimulează sau întrerupe (după caz);
Readuce discuția la subiect dacă se deviază;
Implică toate persoanele prezente la discuție;
Concluzionează ideile tuturor.

Cum se poate comunica eficient?

Trebuie acceptați toți ceilalți, fără prejudecăți;
Trebuie învins egoismul și prezentă o ascultare activă;
Trebuie acceptate greșelile celorlalți ca și pe ale propriei persoane;
Trebuie să existe disponibilitate la schimbare (a propriei persoane și idei).

În grupul parohial se poate urmări planul educațional prin: cateheze, dezbateri, conferințe sau schimburi de experiență între cu alt grup de tineri parohial sau aparținând unei Comunități cu o carismă specifică (ex. Comunitatea Magnificat, Comunitatea Focolarelor, Cercetașii, Comunitatea Emanuel etc).

Se poate propune ca aceste întâlniri să aibă loc între tineri și alți membri ai parohiei (adulți, bătrâni sau copii), participând la activități precum lectio divina, cateheze, campusuri etc. Unele cateheze pot fi înlocuite cu prezentări ale unor invitați – specialiști – care pot aborda o tematică în acord cu profesia pe care o practică, precum și cu învățătura Bisericii

Locația desfășurării acestui tip de activitate este, în principal, parohia. Dar, experiențe intense și memorabile se pot trăi și în alte locații extra-parohiale cum ar fi: o altă parohie, mănăstire, oratorii, în locurile unde specialiștii își desfășoară activitatea parohială sau chiar în natură.