Cu acest motto, am dat startul anul trecut proiectului Școala de Voluntariat.
După cele 2 etape parcurse de-a lungul ultimului an (cursul de anul trecut din noiembrie și cele 40 de ore de voluntariat), în weekenul 15-17 Noiembrie, am avut ocazia să ne reîntâlnim cu voluntarii participanți la Școala de Voluntariat, la Mănăstirea Carmelitană de la Ciofliceni.
Dacă anul trecut am experimentat diverse forme de voluntariat și ne-am implicat în diferite evenimente și asociații, cea de-a treia etapă ne-a dat ocazia să împărtășim unii cu alții drumul pe care l-am parcurs.
A fost unul anevoios, plin de provocări? Ei bine, răspunsul unui voluntar va fi cu siguranță “da”. Ai avut timp să faci asta? Răspunsul voluntarului va fi “mi-am făcut”. E greu? Și răspunsul…”bineînțeles, dar asta e de fapt frumusețea dăruirii”.
Am conștientizat cu toții în aceste zile că atunci când vrem să facem bine, când vrem să ajutăm, să fim de folos pentru oameni și societate, să fim un exemplu bun și o inimă mai bună, ne lovim de obstacole, dar motivația și dorința trebuie să rămână neschimbată.
Eu am vorbit destul, voi lăsa acum participanții:
“Mi-a facut placere sa retraiesc experiența Școlii de Voluntariat. M-am bucurat să îmi revăd majoritatea prietenilor pe care i-am cunoscut anul trecut. Prin workshop-urile conduse de Lucian si Cristina am avut posibilitatea să îmi împartașesc experiența de voluntariat, să învăț din experiențele colegilor mei si să apofundez importanța voluntariatului în dezvoltarea personală, impactul nostru asupra societății și importanța relaxării pentru a putea găsi echilibrul necesar pentru a putea da mai departe din tine. Anul acesta ne-am putut uni alături de câțiva colegi ortodocși în credința la momentele de rugăciune de dimineață și de seara si la Sfanta Liturghie. Au fost zile cu un profund impact spiritual, de meditație, de distracție și prietenie, pe care le-aș recomanda prietenilor si apropriaților.” – Vanessa Caproni, voluntar
“Școala de voluntariat a fost, cu siguranță, o experiență specială. Nu mi-am imaginat niciodată cât de frumoasă poate să fie o poveste de voluntar. Mi-am dat seama că pentru mulți dintre noi, voluntariatul e mai mult decât o simplă activitate. E un dar care ne ajută să creștem, să înflorim alături de celălalt.
Sufletul meu este împlinit după acest eveniment. Mi-am reîncărcat bateriile speranței. Bateriile iubirii.
Un proverb african spunea: “Dacă vrei să ajungi repede, mergi singur. Dacă vrei să ajungi departe, mergeți împreună.” După acest weekend, pot spune cu bucurie, că vreau să ajung departe.” – Diana Benchea, voluntar
“Pentru mine a fost o experiență minunată și plină de căldură și liniște emoțională. M-am bucurat să văd cum oamenii se construiesc și își creează propriile povești prin contactul cu alte povești și experiențe de viață.” – Cristina Frățilă, trainer
Theodora Bratu