Să ne gândim cu toții cum ne-am simțit atunci când am fost prima data la munte pentru a face o drumeție de o zi. Am pornit dimineața. Ne-am pregătit bagajul cu tot ce aveam nevoie în ziua respectivă. Apoi, am început să urcăm.
Urcatul e greu. Există mereu tentația de a face o pauză. Oricine a urcat pe munte poate să confirme că, dacă faci mai multe pauze, obosești mai rău. Apoi, a început să se termine apa, am rămas fără sandviș-uri, a început să apară oboseala. Dacă la începutul urcatului toată lumea a fost vorbăreață, după una sau două ore s-a instalat liniștea.
Într-un final, am ajuns la destinație, vârful muntelui. Țineți minte sentimentul care s-a instalat atunci când v-ați întins pe iarbă? Dar cât de frumoasă era priveliștea văzută?
Atunci, toate supărările adunate pe drum și-au pierdut intensitatea. Oboseala, setea, foamea parcă nu au niciun fel de putere atunci când sunt puse în balans cu bucuria de a fi reușit să urci pe munte.
Dacă sunteți asemenea mie, cred că ați povestit tuturor cum a fost acolo. Este naturală încercarea de a împărtăși cu alții bucuria și îndemnarea altora de a ne imita acțiunile care ne-au adus acea mică împlinire în inimă. În acele clipe, unora dintre noi probabil ne-au trecut prin minte câteva persoane cu care ne-am dori să repetăm acea experiență.
Paștele, pentru noi, trebuie să fie ca un vârf de munte. Începem să ne pregătim pentru el de devreme, continuăm să ne urcăm inimile spre el, pentru ca apoi bucuria acestuia să ne răsplătească toate sacrificiile făcute în post.
Putem să ne gândim la acest exercițiu ca o reprezentare a vieții noastre. Chiar dacă ne ținem ochii sus, mereu poate apărea oboseala sufletului, setea și foamea de ceva mai bine. Dar, când vom ajunge în vârf, sentimentul va fi cu atât mai dulce. Pentru că, în înviere, cu toții vom fi liberi.
Libertatea învierii nu poate fi ținută închisă în interior. Aceasta caută, ca un foc, să se întindă printre toți oamenii. În fața ei, nu există oameni care să nu fie invitați la a împărăși această bucurie. Nu contează nici banii din cont, nici vârsta, nici profesia, nici frumusețea fizică, nici numărul de dinți din gură, nici numărul de cărți citite.
Rafael Ropotă
