ADORAȚIE PENTRU ADVENT

Cântec 1:…

A1: Și cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi. Fiul lui Dumnezeu, care este Cuvântul viu, cel prin care ne-a vorbit Dumnezeu, a venit pe pământ ca om şi a locuit printre noi, oamenii. A devenit asemenea nouă, fratele nostru, ca si noi să devenim asemenea lui si fii adoptivi ai lui Dumnezeu. În el, Dumnezeu a devenit vizibil și a vorbit cu noi, oamenii. Acum ştim cât de bun este Dumnezeul nostru, cât de mult ne iubeşte, ce trebuie să facem ca să-i fim plăcuţi şi ce trebuie să nădăjduim de la el! Fiul Celui Preaînalt, împăratul cerului şi al pământului, s-a născut în sărăcie şi umilinţă într-un grajd. Naşterea lui Mesia a fost vestită mai întâi păstorilor: ei s-au dus şi au găsit un prunc în iesle. Astfel, chiar la naşterea sa, Isus ne învaţă că împărăţia lui nu este din lumea aceasta şi că fericirea adevărată pe care a rezervat-o pentru noi nu trebuie căutată în onoruri înalte, în bogăţii şi într-o viaţă plină de desfătări, ci în cinste şi virtute. Dumnezeiescul nostru Mântuitor vine pe lume ca un copil slab, sărac, neputincios. El a luat asupra sa greutăţile firii noastre, ca să ni le uşureze. De la iesle şi până pe cruce, a suferit necazuri, contradicţii şi dureri, ca să ne înveţe pe noi răbdarea si să arate marea sa iubire fată de noi.

Cât de plină de învăţături şi de mângâieri este naşterea ta, o, Isuse! Te-ai coborât până la noi ca să ne ridici pe noi la tine; ai devenit sărac, pentru ca să ne faci pe noi bogaţi în bunuri adevărate si cereşti. Ai luat natura noastră umană, ca să ne uneşti pe noi cu Dumnezeu. Cum să-ti mulţumim? Cum putem noi răsplăti iubirea ta? O inimă smerită, sinceră, plină de iubire, și o viaţă evlavioasă e jertfa pe care o ceri de la noi. Vom încerca să nu ne mai înălțăm cu mândrie deasupra altora, de vreme ce tu te-ai smerit aşa de mult. Vom încerca să nu ne mai îngrijim prea mult de cele pământeşti sau să ne legăm inima de bunurile acestei lumi. Deoarece Tu ne-ai promis bunuri veşnice iar noi nu vrem să le pierdem pentru cele trecătoare de pe pământ. Amin.

A.2: Sunt eu mai mare decât Tine, Doamne?

Merit eu să primesc atâta iubire, iar Tu să primeşti atâta dispreţ?

Sunt eu mai mare decât Tine? Tu te-ai coborât din cer pentru a duce o viaţă plină de noroiul păcatelor mele. Şi cu toate că ţi-am spus cu zâmbet rece: „Doamne, du-te-n grajd că în casă-i altcineva”, tu, Dumnezeul meu, încă mă mai iubeşti.

Sunt eu mai mare decât Tine, Doamne? Tu mi-ai dat o locuinţă, hrană în fiecare zi, dar, mai ales, mi-ai dat afecţiunea părinţilor, a prietenilor. Eu nu te-am făcut decât să plângi ori de câte ori trăiam în păcat, mă îmbrăcam cu orgoliu şi răutate şi mă comportam cu ceilalţi ca o fiinţă inferioară omului, ambiţionându-mă în pornirile trupului. În plus, am zis că e bine şi continui şi astăzi.

Sunt eu mai presus decât Tine, Doamne? Tu mi-ai venit în ajutor când îmi era greu la şcoală, la serviciu sau în relaţiile cu ceilalţi şi te-am acceptat. Când totul s-a rezolvat însă, eu am uitat de Tine, dar Tu nu m-ai uitat.

Sunt eu mai presus decât Tine, Doamne? Tu ai venit la mine, ai părăsit atmosfera de fericire din preajma Tatălui nostru, ca să vii pe pământ unde ştiai că te voi scuipa şi te voi ucide.

Sunt eu mai presus decât Tine, Doamne? Tu ai rămas alături de mine în Sfânta Ostie a Altarului, pentru ca să nu fiu singur când cei din jur m-au părăsit şi să trăiesc fericit alături de Tine. Dar eu, Doamne, ţi-am trântit uşa-n nas şi nu te-am lăsat să intri în inima mea. De multe ori te-am făcut să aştepţi şi nu mi-a părut rău. Poate nici acum nu ai prioritate în sufletul meu.

Sunt eu mai presus decât Tine, Doamne? Tu şi acum mă cauţi pentru a mă întoarce la Tine. Ştii prea bine că nu mai merit iubirea Ta. Doamne, te rog, iartă-mă şi învaţă-mă să iubesc!

Pentru că eu nu sunt mai presus decât tine Doamne!

Cântec 2: …

A3: Citire din Evanghelia Sf. ap. Ioan (In 3,1-21)

Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevăr, adevăr îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” Isus i-a răspuns:„Adevăr, adevăr îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.” Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.” Nicodim I-a zis: „Cum se poate face aşa ceva?” Isus i-a răspuns: „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu pricepi aceste lucruri? Adevăr, adevăr îţi spun că noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut; şi voi nu primiţi mărturia Noastră. Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti, şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti? Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce s-a coborât din cer, adică Fiul omului care este în cer. Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în numele singurului Fiu al lui Dumnezeu; Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.” Cuvântul Domnului.

A.4: Am putea spune că cel mai nedrept lucru de sub soare s-a întâmplat cu însuşi Domnul Cristos, şi aceasta total voluntar, când a ales să se aşeze pe un pământ plin de păcat şi nedreptate, suferind propria noastră condamnare la moarte. De ce a acceptat această injustiţie? De ce a renunţat la cer pentru iadul nostru? Mântuitorul ştia cel mai bine ceea ce a ales să facă, iar motivul este iubirea: „fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea” (In 3,16). Aceasta este dezvăluirea iubirii adevărate care se dă pe sine însăşi pentru fericirea celorlalţi – oricine ar fi ei. Nu am putea înţelege niciodată îndeajuns, dar putem să ne îndreptăm spre cruce pentru a privi cum iubirea şi dreptatea ajung într-o armonie perfectă. Este chemarea creştinismului autentic de a duce lumii secretul păcii dintre iubire şi dreptate, printr-o purtare corectă a crucii lui Cristos (Mt 16,24).

Dragostea… nu caută folosul său. De aceea, să aveţi în voi gândul acesta care era în Cristos Isus: “El, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu egalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost socotit ca un om. S-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, și încă moartea pe cruce. Pentru aceasta şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt, şi orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl. (Fil 2,5-8).

5: Ajută-ne, Doamne

Puţini suntem, Doamne, cei care am venit aici;

Puţini sunt cei care vor să guste iubirea ta;

Puţini sunt cei care simt şi înţeleg cât a costat mântuirea lor.

De aceea, te rugăm, Doamne, ajută-ne

Să nu mai aşteptăm să fim iubiţi, ca să începem şi noi să iubim;

Să nu mai aşteptăm să avem mult, pentru ca să oferim şi aşa prea puţin;

Să nu mai aşteptăm să se întâmple ceva rău pentru a ne aminti de sfaturile primite;

Să nu mai aşteptăm suferinţa, pentru a crede cu adevărat în rugăciune;

Să nu mai aşteptăm să avem timp, pentru a fi în stare să oferim o mână de ajutor;

Să nu mai aşteptăm ca ceilalţi să sufere, pentru ca noi să ne cerem scuze;

Să nu mai aşteptăm despărţirea, pentru a învăţa să ne împăcăm.

Ajută-ne să trăim cu tine, Isuse, să nu ştim ce înseamnă despărţirea de tine, dar să învăţăm de la tine ce înseamnă a ierta şi a iubi.

A.6: Iubirea este Isus

Când furtunile vieţii uneori îţi întunecă seninul din ochii tăi, lăsându-ţi privirile aţintite spre pământ, iar sufletul obosit îşi opreşte pentru o clipă zborul spre cer, când priveşti în jur şi observi că florile tinereţii se scutură încet, iar stâncile din cale îşi răsucesc pasul uşor fără să poţi face ceva,aruncă-ţi ancora pe ţărmul iubirii. Îndreaptă-ţi pasul spre cer şi ochii spre ţărmul veşniciei. Acolo unde durerile pier şi lacrimile dispar,acolo te aşteaptă IUBIREA…

Adu-ţi aminte aici, acum de cuvintele Iubirii Divine: ,,Am suferit întristările tale, am trecut demult prin ceea ce treci tu acum, prin luptele şi ispitele tale, am gustat durerea şi suferinţa din plin. Cunosc lacrimile tale; şi Eu am fost lovit; şi Eu am fost adeseori singur. Să nu crezi că eşti singur şi părăsit. Eu care pentru tine am ales să mor, nu te voi părăsi niciodată, cu nici un chip…Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va îndepărta de la tine şi nici legământul meu nu se va clătina, zice Domnul care are milă de tine…ˮ

Cerul nu poate dărui nimic mai mult decât a dăruit El! Ai încredere! Iar această iubire care-ţi este oferită, niciodată, o... niciodată nu te va dezamăgi! Ea va fi puterea vieţii tale, puterea sufletului tău, puterea credinţei tale...

Pentru că Iubirea… Iubirea este… ISUS!

Cântec 3:…

A.7: Rugăciune în versuri:

Te ador Isuse, te ador

Tu, Mântuitorul şi scăparea tuturor

Tu, născut în ieslea Betleemului

Tu, iertarea şi răsplata omului

Te ador Isuse, sincer te ador

Şi îţi spun în şoaptă că mi-e tare dor

Vreau să fiu ca tine: bun, curat şi sfânt

Cât îmi va fi dat, să fiu pe pământ

A.8: Vreau să te iubesc, Doamne!

Vreau să învăţ să te iubesc

Nu pentru că m-am obişnuit să-ţi spun aşa.

Nu pentru că inima îmi inspiră acest cuvânt.

Nu pentru că credinţa mă face să cred că eşti iubire.

Şi nici măcar pentru că ai murit pentru mine.

Vreau să învăţ să te iubesc

Pentru că ai intrat în viaţa mea

Mai ceva ca aerul în plămânii mei,

Mai mult decât sângele în venele mele.

Ai intrat

Unde nimeni nu ar fi putut intra,

Atunci când nimeni nu mă putea ajuta,

De fiecare dată când nimeni nu mă putea consola.

În fiecare zi am vorbit cu Tine,

În fiecare moment Te-am privit

Şi pe chipul Tău am citit răspunsul;

În cuvintele Tale – explicaţia;

În iubirea Ta – soluţia.

Te ador Isuse, Fiu dumnezeiesc

Şi n-aş vrea vreodată să te părăsesc

Astăzi împlineşte gândul meu curat

Fă să fug mereu de orice păcat

Te ador Isuse, te ador mereu

Vreau să fiu în lume, un reflex al tău

Rugăciunea, fapta bună, ascultarea

Prin acestea toate îţi voi şti chemarea.

Vreau să învăţ să te iubesc

Pentru că ai trăit alături de mine

Iar eu am trăit din Tine.

Ajută-mă să fiu recunoscător

Măcar puţin

Pentru această Iubire

Pe care ai revărsat-o asupra mea

Şi care mă constrânge să învăţ să-ţi spun

Te iubesc!