CRISTOS—CALEA, ADEVĂRUL, VIAŢA, IUBIREA

(cântec)

Dacă nu mă opresc, dacă nu ştiu să fac tăcere în jurul meu şi înăuntrul meu, nu voi reuşi niciodată să mă rog. De multe ori mi-e frică de faptul că rugăciunea ar fi pierdere de timp, un obstacol în faţa atâtor lucruri de făcut, şi alerg, alerg cu riscul de a mă simţii gol, fără elan.

Doamne, sunt aici pentru a mă adresa ţie, dar nu reuşesc, nu ştiu să mă rog, astăzi când rugăciunea este considerată un obicei depăşit, nu am puterea de a mă ruga, chiar dacă pentru mine rugăciunea este viaţă, căutarea dreptăţii, e un surâs pe faţa fraţilor. Totuşi, Doamne, simt că mi se întâmplă ceva, că este un gol în mine: poate e incapacitatea de a tăcea, de a mă opri, de a asculta.

Doamne, fă-mă capabil de a asculta cuvântul tău în tăcere! Pentru a-ţi spune acestea, Doamne, am folosit câteva minute. Oare aceste momente vor fi adevărata mea rugăciune?.... Sper, Doamne, din tot sufletul meu!

Dar nu uita că acestea vor să fie cuvintele fiecăruia dintre noi, prezenţi aici, lângă tine. Priveşte spre noi şi învăluie-ne cu blândeţea ta! Doamne, suntem tineri şi ni se pare că toate râd în jurul nostru. Încoronăm în raze şi făurim în visuri nehotărâte viitorul. Dar tinereţea e ca o undă pe mare, frumuseţea ca lumina unui fulger iar viaţa noastră se aseamănă cu o floare care, fiind tăiată, să ofileşte adesea înainte de amiază. Învaţă-ne să te căutăm!

Isuse, cine eşti tu?

(Moment de tăcere)

Cel flămând îşi închipuie că după pâine trebuie să alerge, când colo e flămând de tine. Cel însetat, crede că are nevoie de apă, dar e însetat după tine. Cel bolnav doreşte sănătatea, dar boala lui este că tu eşti departe de el. Cel ce caută frumosul în lume, te caută pe tine în mod conştient, căci ti eşti frumuseţea totală şi cea mai perfectă. Cel ce în gândurile sale caută adevărul, fără să vrea, te doreşte pe tine care eşti singurul adevăr care merită să fie cunoscut. Cel ce se străduieşte să facă pace, pe tine te caută, singura pace, în care şi cele mai hărţuite suflete găsesc linişte.

(Moment de tăcere)

„EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA”!

Cuvinte scurte, dar care cuprind un sublim program de viaţă!

Cristos este Calea!

(Moment de tăcere)

Poate eşti prea tânăr prietene, şi nu ai avut încă ocazia să vezi cu ochii deschişi dezordinea vieţii morale şi sociale de azi. Însă vei putea constata din an în an tot mai mult cum totul clocoteşte şi se agită în jurul tău, cum oamenii de azi caută o soluţie. În această căutare de forme noi de viaţă, luminează, ca un fulger în noapte, cuvintele Domnului: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa”!

„EU SUNT CALEA”

Primul om, înainte de căderea în păcat, mergea singur pe căile Domnului. După păcat, nu mai are această capacitate şi ajunge pe căi greşite. Rătăcirile vieţii morale în care au căzut chiar primele popoare civilizate, sunt o tristă dovadă, care arată unde ajunge sufletul omenesc, dacă trăieşte fără Dumnezeu.

Dar această tristă constatare nu se referă doar la popoarele din antichitate. Din nefericire nu! Viaţa morală a unei părţi din lumea de azi, cu toate progresele ştiinţei, cu toate descoperirile, nu se deosebeşte cu nimic de aceea a popoarelor dinaintea naşterii lui Cristos.

Legat de pământ, şi omul de azi aleargă după „fericire”. Dar pentru că prin „fericire” înţelege numai bogăţii, viaţă elegantă şi plăceri senzuale, nu o găseşte niciodată. În cel mai bun caz, află numai o plăcere trecătoare, şi devine pesimist.

Tinere, în vâltoarea vieţii nu-ţi astupa urechile la cuvintele lui Isus: „Eu sunt Calea” , deoarece numai această „cale” duce la adevărata fericire a vieţii, deşi, câteodată e îngustă şi anevoioasă. Niciodată să nu uiţi cuvintele Mântuitorului: „Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează pe mine, nu umblă în întuneric, dar va avea lumina vieţii”.

Cristos este „Calea”, iar tu , nu-i aşa, vei merge pe această cale?

(cântec)

CRISTOS ESTE ADEVĂRUL!

(Moment de reculegere)

„Eu sunt adevărul”! Cine ar fi putut spune despre sine aceasta, afară de Fiul lui Dumnezeu?

Iar Isus a mai făcut încă odată această declaraţie, când stătea legat în faţa lui Pilat, când a spus: „Pentru aceasta m-am născut şi pentru acesta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr”.

„Ce este adevărul”? Pilat nu-şi dă seama că răspunsul este cuprins deja în întrebare, cu singura diferenţă că trebuie să schimbe literele: „E omul din faţa ta”!

Şi totuşi, Pilat nu ştia aceasta! exclamaţia sceptică a romanului cult, este şi concepţia unui mare număr de oameni culţi din zilele noastre. Ei ştiu prea bine că toată ştiinţa şi filozofia lumii, în tot decursul istoriei universale, nu a descoperit încă un adevăr sigur şi negreşelnic. Dacă vrei să ai adevărul curat, şi nu numai un adevăr izolat, care are trecere numai din când în când, tinere, alătură-te aceluia a cărui misiune istorică şi unică a fost aceea de a da lumii mărturie despre adevăr.

(cântec)

CRISTOS ESTE VIAŢA!

(Moment de tăcere)

„Eu sunt viaţa”! Ce a voit Isus să spună cu aceste cuvinte?

Că Dumnezeu însuşi e plenitudinea vieţii, de la care izvorăşte orice viaţă. Dumnezeu nu este o linişte amorţită, o nemişcare şi inactivitate, ci o activitate continuă: VIAŢA.

Dragă tinere! vrei să-ţi modelezi viaţa după adevărata frumuseţe? Nu uita: Cristos este viaţa! Trăieşte, aşadar , prin el! Respiră-l prin rugăciune, încrede-te prin el printr-o credinţă tare! El te va vindeca prin Sf. Spovadă şi te va hrăni prin Sf. Împărtăşanie! Te va face părtaş de viaţa veşnică, deoarece se realizează în tine cuvântul său: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în mine, chiar dacă moare va trăi”!

(cântec)

Ce adâncuri minunate ale inimii iubitoare a lui Isus ne deschid cuvintele sale: „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi eu vă voi uşura”!

Tinere! Poate ai aflat încă foarte puţin despre perfidia lumii. părinţii tăi te îngrijesc, primeşti de la dânşii locuinţă, îmbrăcăminte, hrană; profesorii tăi se ostenesc să te treacă dintr-o clasă în alta, prietenii te iubesc....încă nici nu bănuieşti ce luptă aspră e viaţa. Roagă-te lui Isus, spune-i lui grijile tale şi ţi se va uşura inima. Şi dacă încă din anii tinereţii te desprinzi ca la orice nevoie sufletească, la orice mâhnire apăsătoare să alergi la Isus, aceasta îţi va fi de mare folos.

Da, tinere, viaţa nu e un joc, si cu atât mai puţin nu va fi pentru tineretul din care faci parte şi tu. Multe nădejdii distruse, planuri nereuşite, dezamăgiri dureroase te vor însoţi în decursul vieţii! Deseori te vei înşela şi în privinţa celor mai buni prieteni.

Ce vrei să faci acum?

„Veniţi la mine toţi”! Care om din lume ar fi cutezat să spună despre sine acestea, şi să şi o realizeze?

De două mii de ani pe pământ, figura regească a lui Cristos, e prezentă şi atrage la sine milioane de inimi omeneşti. De două mii de ani, sufletul omenesc caută drumul spre Cristos, şi e plin de fericire atunci când la găsit.

Aş dorii ca unii tineri născuţi în religia catolică, să poată arunca o privire în sufletul fericit al acelor oameni care nu s-au născut catolici, dar care, după lungi cercetări şi studii pline de zel, au îmbrăţişat Biserica Catolică şi pe Cristos care trăieşte mai departe în ea În ce bucurie şi reculegere plină de fericire trăiesc sufletele lor!

Şi tu tinere?

Tu te-ai născut catolic; simţi şi tu acest avantaj? Trăieşti aşa cum îl cere numele tău de „catolic”? Ferice de tânărul care a învăţat de timpuriu să aibă deplină încredere în Dumnezeu, atât în zilele fericite cât şi în cele nefericite, şi care are mereu aceeaşi încredere de nezdruncinat!

Dar dacă ai uitat de multe ori să cinsteşti numele Lui, gândeşte-te că încă nu este prea târziu pentru a reveni. Întoarce-te! Dumnezeu nu-ţi va aşterne totdeauna flori pe cale. Totuşi, tu trebuie să ai încredere în El, căci te va scoate din noroi!

Nu simţi că Dumnezeu e iubire?

(Moment de tăcere)

(cântec)

Simţi nevoia de a vedea şi de a înţelege?

Cristos e lumina lumii!

Simţi dorinţa de dreptate şi libertate?

Cristos e eliberatorul din cătuşele care fac din om, sclavul idolatriei, al bogăţiei, al orgoliului.

Simţi nevoia de iubire?

Cristos e supremul donator al iubirii pentru oameni şi printre oameni.

Te îndoieşti că te iubesc?

Opreşte-te şi priveşte: ÎN TRUPUL MEU E SCULPTATĂ IUBIREA!

Iubirea lui Isus e o iubire statornică, fidelă, el nu ne părăseşte chiar dacă noi îl părăsim.

Despre această fidelitate în iubire, ne vorbeşte prezenţa lui neîntreruptă din tabernacol, chiar dacă noi uităm adesea să-i facem o vizită. Dumnezeu are nevoie de noi pentru a ne iubi. El va rămâne fidel până la sfârşit întâlnirii pe care o dă omului în materia creată: vinul şi pâinea. De vine sau nu cineva, el a acolo.

Cristos nu iubeşte pe fiecare personal, căci el îşi cunoaşte fiecare „oiţă” în parte, ca şi cum am fi singuri în lume. De aceea:

Cred în iubire,

Cred dă toţi suntem chemaţi la iubire.

Cred că toate vocaţiile se întâlnesc în iubire, în iubirea cea adevărată, pe care Cristos ne-a învăţat-o şi poruncit-o.

Cred că iubirea e revărsată în inimile noastre de Duhul Sfânt.

Cred că iubirea care trece prin cruce, care nu e numai sentiment dar e: atenţie, respect, înţelegere, slujire, dăruire, responsabilitate, încredere.

Cred că această iubire este forţa cea mai mare a lumii.

Nu cred în ură.

Nu cred în egoism, în toate manifestările lui şi de aceea,

Nu cred în orgoliu, în avariţie, în erotism, scop în sine.

Egoismul este „păcatul”, rădăcina tuturor păcatelor, cauza tuturor nedreptăţilor, izvorul tuturor suferinţelor, falimentul omului.

Împotriva lui vreau să lupt cu toate forţele fără oboseală.

Cred că toţi suntem şi vom fi în continuu judecaţi despre iubire!

Doamne, la lumina Fiului tău, noi vedem păcatul lumii, vedem până unde poate duce împietrirea inimilor noastre, când uităm de iubire. Te rugăm reînnoieşte sufletele noastre şi condu-ne spre Fiul tău, ca să nu mai întoarcem răul pentru rău, dar să construim pacea şi să trăim adevărul.

Învaţă-ne, Doamne, să vedem în semenii noştri pe Cristos, care aşteaptă ajutorul, afecţiunea şi iubirea noastră sinceră!

(cântec)

Descarca materialul