Adoraţie euharistică în Timpul Pascal

Isus Bunul Păstor

Rugăciune

Doamne, Isuse Cristoase, care ai înviat din morţi şi te-ai înălţat la cer, eu cred că eşti prezent în sacramentul Euharistiei; te ador şi te iubesc.

Tu eşti Fiul Dumnezeului celui viu, izvorul vieţii noastre spirituale, cuvântul care ne călăuzeşte, harul care ne mântuieşte.

Tu eşti om adevărat, fratele tuturor, prietenul de neînlocuit, centrul întregii omeniri.

Tu eşti Păstorul cel bun care ne conduci spre casa Tatălui, care ni te dăruieşti pe tine însuţi ca hrană, care ni-l dai pe Duhul tău, care ne pregăteşti un loc în cer.

O, Isuse, mijlocitorul nostru, punte între noi şi oceanul vieţii care este Treimea preasfântă, sporeşte în noi credinţa, speranţa, iubirea şi nu îngădui să ne despărţim vreodată de tine.

Lectura biblică

Introducere

Isus se prezintă pe sine ca fiind Păstorul cel bun care, spre deosebire de năimit sau de falsul păstor, îşi dă viaţa pentru salvarea oilor. El îşi cunoaşte oile, le iubeşte, le cheamă una câte una pe nume şi se străduieşte să le adune pe toate într-o singură turmă.

Fragmentul din evanghelie care urmează face aluzie la misterul pascal: Isus îşi oferă viaţa şi o ia din nou. În această afirmaţie se reflectă în întregime iubirea şi puterea sa divină.

Din evanghelia după sfântul Ioan (1,,11-18)

În timpul acela, Isus a spus: „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oile sale. Cel plătit nu este păstor, căci oile nu-i aparţin. Dacă vede lupul venind, el lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le risipeşte. Cel plătit fuge, pentru că nu-l interesează decât plata şi nu-i pasă de oi. Eu sunt păstorul cel bun; eu cunosc oile mele şi oile mele mă cunosc pe mine, precum mă cunoaşte Tatăl şi eu cunosc pe Tatăl. Eu îmi dau viaţa pentru oile mele. Mai am şi alte oi care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul meu: va fi o singură turmă şi un singur păstor. Tatăl mă iubeşte, pentru că eu îmi dau viaţa şi o voi primi din nou. Nimeni nu mi-o poate lua; o dau de la mine însumi. Eu am putere să o dau şi putere am să o iau din nou. Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl meu”.

Cuvântul Domnului

Psalmul responsorial (Ps 22)

Refren: Când tu eşti cu mine, Doamne, nu mă tem de nici un rău.

Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic!

El mă conduce la păşuni verzi

şi mă îndreaptă spre ape liniştite,

îmi întăreşte sufletul. R.

Mă călăuzeşte pe cărări drepte pentru cinstea numelui său.

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,

nu mă tem de nici un rău, căci tu eşti cu mine,

toiagul şi nuiaua ta mă apără. R.

Tu îmi întinzi masă în faţa duşmanilor mei,

îmi ungi capul cu untdelemn

şi paharul meu mă umple de bucurie. R.

Fericirea şi îndurarea mă vor însoţi

în toate zilele vieţii mele

şi voi locui în casa Domnului

până la sfârşitul zilelor mele. R.

Reflecţie

Eu sunt păstorul cel bun; eu cunosc oile mele, adică le iubesc, şi oile mele mă cunosc pe mine (In 1,,14). Ca şi cum ar spune în mod deschis: corespund iubirii celui care le iubeşte. Cunoaşterea precedă întotdeauna iubirea adevărului. Cine nu iubeşte adevărul nici nu-l cunoaşte.
Întrucât aţi auzit, fraţilor preaiubiţi, gândiţi-vă la pericolul nostru, la pericolul din cuvintele Domnului cu privire la voi. Întrebaţi-vă dacă sunteţi oile Domnului, dacă îl cunoaşteţi, dacă cunoaşteţi lumina adevărului. Vorbesc nu numai despre cunoaşterea prin credinţă, ci şi despre aceea din iubire; nu numai prin credinţă, ci şi prin fapte. De fapt, evanghelistul Ioan explică: Cine spune: îl cunosc pe Dumnezeu şi nu respectă poruncile sale este un mincinos (1In 2,4).
De aceea, tot în acest text, Domnul adaugă imediat: Aşa cum mă cunoaşte Tatăl şi eu îl cunosc pe Tatăl; iar eu însumi îmi pun viaţa pentru oile mele (In 1,,15). Ca şi cum ar spune în mod explicit: din aceasta rezultă că eu îl cunosc pe Tatăl şi sunt cunoscut de Tatăl pentru că îmi ofer viaţa pentru oile mele; adică eu demonstrez în ce măsură îl iubesc pe Tatăl din iubirea cu care mor pentru oi.
Despre aceste oi spune din nou: Oile mele ascultă glasul meu şi eu le cunosc şi ele mă urmează. Eu le dau viaţă veşnică (cf. In 1,,14.16). Despre ele spusese puţin mai înainte: Dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit. Va intra şi va ieşi şi va găsi păşune (In 1,,9). Adică va intra în credinţă, va ieşi din credinţă la viziune, de la actul de a crede la contemplaţie, şi va găsi păşuni la ospăţul veşnic.

Oile sale vor găsi păşuni, pentru că oricine îl urmează cu inimă simplă este hrănit cu un aliment veşnic proaspăt. Care sunt păşunile acestor oi, dacă nu bucuriile intime ale paradisului, care este primăvară veşnică? Într-adevăr, păşunea celor aleşi este prezenţa chipului lui Dumnezeu şi în timp ce este contemplat fără teama de a-l pierde, sufletul se satură fără sfârşit cu hrana vieţii.

Aşadar, fraţilor preaiubiţi, să căutăm aceste păşuni în care putem să ne bucurăm în compania atâtor concetăţeni. Însăşi bucuria celor care sunt fericiţi să ne atragă. Fraţilor, să reanimăm spiritul nostru. Să se încurajeze credinţa în ceea ce a crezut. Dorinţele noastre să se înflăcăreze pentru bunurile cereşti. În felul acesta a iubi va fi deja un a merge.
Nici o contrarietate să nu ne abată de la bucuria sărbătorii interioare, pentru că, dacă cineva doreşte să ajungă la scopul stabilit, nici o greutate a drumului nu-l va reţine. Nici o prosperitate să nu ne seducă prin linguşirile sale, pentru că este nechibzuit acel călător care, în drumul său se opreşte să privească pajiştile frumoase şi uită să meargă acolo unde avea intenţia să ajungă (Sfântul Grigore cel Mare, Omilii asupra Evangheliilor).

Pauză

Rugăciunea comună

Mântuitorul nostru ne-a iubit până acolo încât şi-a dat viaţa pentru mântuirea noastră. Lui, bunului păstor al sufletelor noastre să-i exprimăm iubirea şi recunoştinţa noastră spunând împreună:

Îţi mulţumim, Isuse!

– Pentru că te-ai făcut fratele nostru.

– Pentru că ai venit ca să salvezi ce era pierdut.

– Pentru că ţi-ai vărsat pentru noi sângele preţios.

– Pentru că eşti calea care duce la Tatăl.

– Pentru că eşti poarta prin care se intră în casa Tatălui.

– Pentru că eşti bunul nostru păstor şi cunoşti oile tale.

– Pentru că ai rămas în mijlocul nostru în Euharistie.

– Pentru că ne pregăteşti un loc în cer.

Dumnezeule, Tatăl nostru, ocroteşte cu bunătate turma pe care ai răscumpărat-o cu sângele preţios al Fiului tău şi călăuzeşte-o la păşunile veşnice ale cerului, unde a mers înainte Cristos, păstorul ei, el care vieţuieşte şi domneşte împreună cu tine, în unire cu Duhul Sfânt, în toţi vecii vecilor. Amin.

Tantum ergo.

Binecuvântarea.

Descarca de aici