ADORAŢIE EUHARISTICĂ

TIMPUL PASCAL

CIOPLEA - TINERI – 3.,5.2,15

Cântec…

Pr. Rugăciune

O, Isuse, care prin învierea ta ai triumfat asupra păcatului şi a morţii, şi te-ai înveşmântat în glorie şi lumină nemuritoare, fă ca şi noi să înviem împreună cu tine, pentru a putea începe împreună cu tine o viaţă nouă, luminoasă şi sfântă.

Înfăptuieşte în noi, Doamne, schimbarea dumnezeiască pe care tu o înfăptuieşti în sufletele care te iubesc: Fă ca sufletul nostru, transformat în mod minunat prin unirea cu tine, să strălucească de lumină şi în cântări de bucurie, să se avânte cu însufleţire spre tot ce este bun.

Tu, care prin biruinţa ta le-ai deschis oamenilor orizonturi infinite de iubire şi de har, trezeşte în noi dorinţa înflăcărată de a răspândi prin cuvânt şi prin exemplu vestea mântuirii; dă-ne zel şi însufleţire pentru a munci pentru răspândirea împărăţiei tale.

Potoleşte-ne setea sufletului cu frumuseţea şi lumina ta şi fă să ne consumăm de dorinţa de a ne uni cu tine pentru toată veşnicia. Amin.

Lectura biblică I

T.1: Introducere

În textul biblic care urmează, fundamental pentru cateheza baptismală, apostolul Paul arată că botezul nu este doar un rit de purificare, ci, mai presus de toate, este o participare la Paştele Domnului, adică la moartea şi învierea sa. Acest lucru se înfăptuieşte în orice om care se botează.

Din Scrisoarea sfântului apostol Pavel către Romani (6,3-11)

Fraţilor, nu ştiţi voi oare că toţi cei care am fost botezaţi în Cristos Isus, întru moartea lui am fost botezaţi? Prin botez am fost înmormântaţi împreună cu el întru moarte, pentru ca să trăim o viaţă nouă asemenea lui Cristos, care a înviat din morţi prin atotputernicia Tatălui; căci dacă am fost uniţi cu el printr-o moarte asemănătoare cu a lui, atunci vom fi uniţi cu el şi printr-o înviere asemănătoare cu a lui. Căci noi o ştim: omul cel vechi din noi a fost răstignit împreună cu Cristos, pentru ca acest trup păcătos să fie redus la neputinţă şi să nu mai fim sclavii păcatului. Căci cel care a murit, este eliberat de păcat. Dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom trăi de asemenea împreună cu el căci noi o ştim bine: Cristos înviat din morţi nu mai moare. Moartea nu mai are nici o putere asupra lui. El a murit; a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar acum trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Aşa şi voi, socotiţi-vă că sunteţi morţi pentru păcat, dar că trăiţi pentru Dumnezeu, în Isus Cristos Domnul nostru.

Cuvântul Domnului

T.2: Psalmul responsorial (Ps 117)

R. Te preamărim pe tine,

Doamne Dumnezeul nostru.

Lăudaţi pe Domnul pentru că este bun,

veşnică este îndurarea lui!

Să spună Israel că este bun,

veşnică este îndurarea lui! R.

Dreapta Domnului şi-a arătat puterea,

dreapta Domnului m-a înălţat.

Nu voi muri, ci voi trăi

şi voi vesti faptele Domnului. R.

Piatra pe care au aruncat-o zidarii

a ajuns în capul unghiului.

Domnul a făcut acest lucru

şi este minunat în ochii noştri. R.

T.3: Reflecţie

„Fraţilor, dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi lucrurile de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu” (Col 3,1-3).

Prin aceste cuvinte, apostolul Pavel ne deschide în primul rând asocierea noastră la moartea şi învierea lui Cristos: prin botez am murit împreună cu Cristos, pentru a învia împreună cu el la o viaţă nouă, de aceea viaţa nouă pe care o trăim şi care este însăşi viaţa lui Cristos trebuie orientată, polarizată acolo sus unde Cristos a mers înaintea noastră.

Apostolul nu vrea să spună că noi creştinii nu trebuie să construim şi cetatea pământească; trebuie să o construim, dar cu mintea îndreptată spre cetatea cerească şi, mai ales, însufleţiţi de acel spirit care este spiritul lui Cristos, care orientează viaţa noastră spre o ţintă superioară şi consideră lucrurile pământului nu ca absolute, ci ca simple mijloace şi instrumente pentru a ne realiza destinul final.

Şi continuă apostolul: „Căci voi aţi murit şi viaţa voastră e ascunsă cu Cristos în Dumnezeu”. Adică voi aţi murit pentru lucrul cel mai rău, iar lucrul cel mai rău este să-ţi faci din lucrurile pământului, din bunurile acestei lumi, din satisfacţiile pe care ţi le oferă pământul, scopul vieţii tale. Căci de aici se nasc: lăcomia, senzualitatea, orgoliul, setea de putere, ambiţia de a domina; de aici se nasc toate egoismele, toate nedreptăţile, toate războaiele. Iar dacă gândurile voastre sunt gândurile lui Cristos, sentimentele voastre sunt sentimentele lui Cristos, spiritul vostru e spiritul lui Cristos, atunci când Cristos care este ţinta supremă a vieţii voastre, se va arăta în slavă, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu el.

Aşadar, scopul suprem al vieţii noastre este dincolo de pământ şi de lucrurile acestui pământ. Acesta este sensul Paştelui: „O invitaţie şi un imbold de a ne curăţi de drojdia răutăţii şi a perversităţii pentru a trăi cu pâinea nedospită a curăţiei şi a iubirii” (După card. Lercaro, Cristos Paştele nostru).

Pauză…

Cântec…

Pr. + T.4: Rugăciunea comună

Pr. Să-i mulţumim lui Dumnezeu, Tatăl nostru, care prin botez ne-a dat harul de a învia împreună cu Cristos la o viaţă nouă şi să-i cerem forţă ca să ne putem comporta întotdeauna ca nişte adevăraţi fii ai lui Dumnezeu. Să spunem împreună:

Te rugăm, ascultă-ne. T.4:

– Ca să ne recunoaştem demnitatea noastră creştină şi să nu ne mai reîntoarcem la păcatele dinainte, să ne rugăm.

– Pentru ca viaţa să ne fie mărturia credinţei noastre în Cristos înviat, să ne rugăm.

– Pentru ca pacea şi bucuria noastră să arate lumii certitudinea credinţei noastre, să ne rugăm.

– Pentru ca să umblăm în viaţă ca nişte oameni care se îndreaptă spre locuinţa veşnică din ceruri, să ne rugăm.

Pr. Dumnezeule, care în bunătatea ta nemărginită ne-ai dăruit însăşi viaţa ta divină prin apă şi Duhul Sfânt, priveşte spre noi, fiii tăi adoptivi şi dă-ne harul de a exprima în fapte credinţa noastră şi fă să intrăm într-o zi în împărăţia ta fericită. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.

Cântec…

Lectura biblică II

T. 5: Introducere

Vestea învierii este o veste a bucuriei şi a speranţei: Cristos a înviat, moartea e biruită, el este stăpânul vieţii şi al morţii. E minunea minunilor care străbate istoria omenirii până în veşnicie. Isus le apare apostolilor care nu-şi pot crede ochilor de uimire şi le porunceşte să fie martorii acestei uluitoare realităţi.

Pr.: Din evanghelia după sfântul Luca (24,35-48)

În timpul acela, ucenicii, care s-au întors de la Emaus, au povestit celor unsprezece, care se aflau împreună cu ai lor, cele petrecute pe drum şi cum l-au recunoscut pe Isus la frângerea pâinii. Pe când vorbeau ei acestea, Isus a apărut în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”. Cuprinşi de uimire şi de spaimă, credeau că văd un duh. Isus le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Priviţi mâinile mele şi picioarele mele, că eu însumi sunt; pipăiţi-mă şi convingeţi-vă căci un duh nu are nici carne şi nici oase, precum mă vedeţi pe mine că am”. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. Fiindcă, de bucurie şi uimire nu le venea să creadă, le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?” Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript. El a luat şi a mâncat înaintea lor. Apoi le-a zis: „Amintiţi-vă de cuvintele pe care vi le-am spus pe când eram încă împreună cu voi: Trebuia să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi”. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. Şi le-a spus: „Aşa este scris: Cristos trebuia să pătimească, să învie din morţi a treia zi şi să se propovăduiască în numele lui pocăinţa spre iertarea păcatelor, la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri”.

Cuvântul Domnului

T. 6: Reflecţie

Aleluia! Suferinţa umană are un sens. Nu vizează distrugerea vieţii, ci, dacă este acceptată, poate să servească viaţa, să o facă mai plină, mai intensă. Învierea este un mesaj al bucuriei.

Aleluia! Acest mesaj să răsune peste inimile frânte, peste sufletele sfâşiate de suferinţă, peste mulţimea imensă de nefericiţi, peste omenirea întreagă.

Dacă a înviat Cristos şi noi vom învia împreună cu el. Bucuria Paştelui e bucurie universală.

Din jertfă se naşte gloria, din renunţare iubirea, din iubire viaţa. Nu este altă cale care să conducă la fericire, la plinătatea vieţii. E calea trasată de învierea lui Cristos.

Visele noastre sunt meschine. Sunt lipsite de ambiţie. Nu poartă în ele sămânţa viitorului. Noi nu trăim, fiindcă ne e frică să murim.

Noi ne închinăm în găoacea noastră, fiindcă ne este teamă de renunţările care ni se cer. Ne limităm la satisfacţiile trecătoare, la plăcerile efemere.

Mediul îngust în care trăim înseamnă pentru noi universul întreg. Rămânem nişte pigmei, nişte mici roboţi. Şi totuşi putem fi mult mai mult decât suntem. În fiecare din noi se ascund trăsăturile unei statui divine. Lovească în noi ciocanul sculptorului ca să iasă afară statuia vie şi strălucitoare. Prin moarte la viaţă. Purtăm în noi un ferment care ne face să creştem. Mântuitorul nu cunoaşte oameni gata făcuţi, ieşiţi pe bandă rulantă, ci oameni care se dezvoltă, cresc, se înnoiesc, se desăvârşesc permanent în timp şi în veşnicie.

Aleluia! Învierea Domnului e un apel la încredere, e o garanţie a vieţii care nu mai moare.

Aleluia! Creştinismul este un imn închinat vieţii, e o religie a celor vii.

O, tu care eşti veşnic viu, atrage-i în braţele tale tremurânde de duioşie la inima ta palpitând de iubire pe oameni, fraţii tăi. Transmite-le viaţa ta veşnică şi sădeşte-le convingerea neclintită că destinul final al omului nu este acela de a trece în nefiinţă. (După card. Saliège, Scrisori spirituale)

Pauză…

T.7: Rugăciunea comună

Cu inima plină de bucurie pentru învierea Mântuitorului, să repetăm în faţa lui Isus prezent în Euharistie, cuvintele izvorâte din credinţă ale apostolului Toma:

Domnul meu şi Dumnezeul meu!

– Te ador, Doamne Isuse, pentru care au fost create toate lucrurile.

– Te ador, Doamne Isuse, care ai vestit evanghelia adevărului.

– Te ador, Doamne Isuse, care te-ai înjosit făcându-te ascultător până la moartea pe cruce.

– Te ador, Doamne Isuse, care ai înviat glorios din morţi şi te-ai înălţat la cer.

– Te ador, Doamne Isuse, pentru că te-ai făcut hrană şi forţă a sufletului meu în sacramentul altarului.

– Te ador, Doamne Isuse, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor.

Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care ne dai bucuria de a retrăi an de an învierea Domnului, ajută-ne să mărturisim prin viaţa noastră misterul pe care îl celebrăm întru credinţă şi fă ca bucuria acestor zile să-şi găsească împlinirea în sărbătoarea Paştelui din ceruri. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.

Tantum ergo…

Pr.: Binecuvântarea

Cântec…

Descarca materialul